Mhm.... cozonac pufos si aromat! Ce secrete au bunicile noastre?

Ce merge mai bine iarna decat o bucata delicioasa de cozonac aromat si o cana de vin fiert?! Pentru romanii si moldovenii de peste Prut, nimic nu aduce aminte de copilarie si de sarbatorile de iarna decat cozonacul proaspat scos din cuptor, cu nuca sau rahat, transformat intr-un simbol al ospitalitatii si caldurii in multe familii din Romania si Republica Moldova.

In fiecare casa, reteta cozonacului este o mostenire de familie, transmisa cu mandrie de la o generatie la alta. Prepararea acestuia este un ritual care aduce impreuna familia - bunicii, parintii si copiii se aduna in bucatarie, creeaza impreuna amintiri de neuitat, povestesc si transmit sfaturi de viata celor tineri.

In egala masura, cozonacul simbolizeaza ospitalitate si generozitate. In Balcani si in Europa de Est, in timpul sarbatorilor, oamenii fac schimb de cozonaci, pentru a consolida legaturile dintre oameni si intari sentimentul de apartenenta.

Retetele de cozonac sunt acum accesibile pe internet, chiar si festivaluri si evenimente culinare sunt dedicate acestui desert, asa cum este si normal. Dar parca niciunul nu se aseamana cu cel facut de bunica la cuptorul cu lemne, cu rabdare si multa dragoste.

Totusi, cateva dintre bunicute au acceptat sa ne impartaseasca cateva dintre secretele lor:

Secretul nr. 1: Alegerea ingredientelor

Primul si cel mai important secret in prepararea unui cozonac de calitate este alegerea atenta a ingredientelor. Bunicile noastre stiau ca fiecare ingredient conteaza enorm - faina trebuie sa fie de tip 000, ouale proaspete, untul de calitate si laptele sa fie cat mai gras. Bunicile nu se limitau doar la vanilie si coaja de lamaie pentru aroma. Ele experimentau adesea cu cardamomul, apa de flori de portocal sau chiar rom. 

Secretul nr. 2: Framantarea aluatului

Framantarea aluatului de cozonac este mult mai mult decat o etapa in procesul de pregatire; este un ritual care conecteaza prezentul cu trecutul, un act ce uneste generatiile. Bunicile isi petreceau ore in sir in bucatarie, mainile lor lucrand cu o daruire nemaivazuta, constiente ca fiecare pliere, fiecare presare a aluatului contribuie la textura si gustul final al cozonacului. 

Multe bunicute credeau ca starea emotionala din timpul framantarii influenteaza calitatea cozonacului. Ca acesta sa aiba un gust bun, framantarea trebuia sa se faca cu o inima usoara si ganduri pozitive. Bucuria, dragostea si speranta erau ingrediente nevazute, dar esentiale, care se credea ca dau aluatului o calitate speciala.

Secretul nr. 3: Dospirea 

Bunicile noastre stiau ca aluatul trebuie lasat sa creasca intr-un loc calduros, ferit de curenti de aer, timp de cel putin 1-2 ore, pentru dezvoltarea aromelor si a texturii ideale. Acestea intelegeau ca acest moment nu este doar despre cresterea fizica a aluatului, ci despre cum acesta "prinde viata" si "respira", absorbind esenta casei si a celor care il pregatesc.

O casa plina de armonie, muzica blanda sau chiar tacerea calma puteau contribui la calitatea dospirii. Era un moment in care se evita zgomotul excesiv sau stresul, creand un mediu propice pentru ca aluatul sa se dezvolte intr-un mod optim.

Secretul nr. 4: Umplutura 

Umplutura este un alt element cheie. Bunicile noastre foloseau combinatii generoase de nuci, cacao, zahar, scortisoara si, uneori, rahat pentru a crea un contrast delicios cu aluatul moale.

Desi reteta traditionala a cozonacului este bine-cunoscuta, bunicile noastre nu se sfiau sa experimenteze. Variante cu umplutura de mac, crema de branza sau chiar fructe confiate erau adesea incercate, fiecare avand potentialul de a deveni o noua traditie in familie.

Secretul nr. 5: Coptul

Ultimul secret, dar nu cel din urma, este coptul. Un cozonac perfect trebuie copt la o temperatura medie, la cuptorul cu lemne sau pe gaz sau la friteuze cu aer cald, timp de aproximativ 40-50 de minute. Acest proces trebuie supravegheat atent, cat sa ne asiguram ca produsul capata o culoare aurie si uniforma.

Bunicile stiau ca o temperatura prea ridicata poate arde cozonacul, in timp ce o temperatura prea scazuta il poate lasa crud in interior. Supravegherea cozonacului in cuptor nu era doar o chestiune de a se asigura ca nu se arde. Era un act de dragoste si dedicare. Bunicile noastre isi petreceau timp in fata cuptorului, urmarind cum aluatul se transforma, se ridica si se coloreaza frumos. 

In jurul coacerii cozonacului existau si diverse traditii si superstitii. De exemplu, era considerat un semn bun daca cozonacul crapa usor in partea de sus, un indicator ca va fi pufos si bine crescut. Un alt obicei era acela de a pastra prima felie pentru casa si familia, ca simbol al bunastarii si sanatatii.